Skip to content Skip to footer

Istorie

Primele date despre popularea comunei Barcani provin din anii 1712-1722, când contele Szenterasty din Zagon a adus aici jeleși romani. Prima atestare documentară a comunei datează din anul 1813 sub denumirea de Zagoni-Botza apoi sub numele de Zagonbarcany în anul 1874, denumirea istorică a localității fiind „Barcanu”. Actualul teritoriu al comunei Barcani aparținea câtorva familii de secui și a unor asociații din Zagon.

În ceea ce privește denumirea acestei așezări circulă mai multe ipoteze:

  • prima ipoteză susține că în trecut lucuitorii de aici aveau gospodăriile așezate pe dealuri cum ar fi Almașul și Incerul, ceea ce este suținut de faptul ca aici au fost primele gospodării, actualele lunci fiind acoperite de apă. Se spune că pe vremea aceea locuitorii utilizau bărcile ca mijloace de deplasare, prin urmare numele localității a fost derivat din substantivul „barcă”.
  • o altă ipoteza susține că în această zonă ar fi locuit un turc cu numele de Barcan, iar numele localității ar fi fost împrumutat de la numele său.
  • a treia ipoteză asociază numele localității cu Glajeria (fabrica de borcane), care funcționa aici. Această ipoteză afirmă că numele Barcani a fost derivat din substantivul ”borcan”.

Vestigii

Arheologice

Pe teritoriul comunei Barcani există situl arheologic Costanda-Lădăuţi care este inclus în Repertoriul Arheologic Naţional (cod. RAN: 63651.01), în Lista Monumentelor Istorice (LMI-2010: CV-I-s-B-13040) şi este bine cunoscut în literatura arheologică naţională şi internaţională, datorită descoperirii unor aşezări de tip atelier, specializate în cioplirea silexului (cremene).

Situl paleolitic de la Costanda-Lădăuţi este amplasat la contactul dintre Munţii Întorsurii (la Nord) şi Depresiunea Întorsura Buzăului (la Sud), la o altitudine absolută de aproximativ 750 m, pe Dealul Borşoş, într-o largă înşeuare care permite legătura directă între localitatea Lădăuţi şi casele relativ izolate de pe valea Almaşului.